În cartea „Zeii Edenului” din 1993, scriitorul William Bradley citează jurnale private și alte publicații din Europa medievală care conțin relatări ale unor obiecte în formă de țigară, ce emiteau o ceață toxică. Primele relatări de acest gen sunt de la mijlocul secolului al XIV-lea, în perioada izbucnirii epidemiei de ciumă neagră, care a ucis peste 75 de milioane de oameni. Mărturii ale unor obiecte strălucitoare din care ieșea o ceață dubioasă se găsesc în Europa și în China și susțin că respectiva ceață provoca holera și ciuma. De exemplu, istoricul italian Matteo Villani a scris despre ceața observată de călători din Asia, care erau convinși că puteau vedea ciuma mișcându-se. Au existat și numeroase rapoarte ale unor creaturi cu mantii negre și fețe terifiante, care apăreau la periferiile satelor chiar înainte de declanșarea ciumei, având în mâini obiecte asemănătoare unor coase, din care se emana toxica ceață. Acele ființe au servit ca model pentru binecunoscuta imagine a morții cu coasa.
În religiile antice există divinități care aduceau molime. De exemplu, în Babilon îl găsim pe Nergal, zeul soarelui distrugător de la amiază, al războiului și al epidemiilor. Printre hurieni și hitiți, Nergal era cunoscut ca Aplu, zeul epidemiilor. Știm că a fost invocat mai ales în timpul domniei regelui hitit Suppiluliuma, când s-a răspândit ciuma din Egipt. Grecii l-au transformat pe Nergal / Aplu în Apollo, care prin săgețile sale putea aduce sau vindeca epidemii mortale. Chiar la începutul „Iliadei”, Homer povestea că Apollo a adus o epidemie în tabăra aheilor, săgetând întâi măgarii și câinii, apoi soldații. Nu se specifică simptomele epidemiei, ci doar faptul că începea cu febră, se răspândea rapid și devenea fatală. Mesopotamianul Nergal a fost echivalat cu canaaneanul Reșeph, întâlnit și în Egipt, de asemenea zeu al războiului și al epidemiilor. Datorită unuia dintre epitetele sale, „Săgeata”, se consideră că Reșeph își transmitea molimele săgetându-și victimele, la fel ca Apollo al grecilor. Și Yahweh în „Biblie” a lansat câteva epidemii, cele mai cunoscute fiind cele împotriva egiptenilor, din timpul lui Moise. Iar chinezii îi au pe Wen Shen, un grup de divinități responsabile pentru boli și molime.
Să ne ocupăm de un caz concret. Epopeea lui Atra-Hasis, mitul akkadian al creației, copiat după tăblițe sumeriene mult mai vechi, susține că zeul Enlil s-a arătat deranjat de oamenii care începuseră să se înmulțească prea mult și prea zgomotos, drept pentru care a cerut Consiliului Zeilor decimarea oamenilor prin epidemii și boli. Versiunile akkadiene și asiriene vorbesc despre „dureri, amețeli, friguri și febră”, precum și „boli, epidemii, ciumă și holeră” care au afectat omenirea. Atra-Hasis, cel „peste măsură de înțelept”, i-a cerut lui Enki să ajute oamenii. Din cauza deteriorării tăblițelor, nu cunoaștem răspunsul lui Enki. Însă se pare că a avut o idee salvatoare, din moment ce Enlil se plângea celorlalți zei că „oamenii nu s-au împuținat, ci chiar mai mulți ca înainte sunt”. La prima vedere poate părea doar o poveste, însă se pare că știința o confirmă. Cercetătorii de la Universitatea California din San Diego au ajuns la concluzia că, acum aproximativ o sută de milenii (adică în perioada în care se petrece acțiunea Epopeei lui Atra-Hasis), specia umană a fost aproape de extincție din cauza unei epidemii provocate de bacterii. Bacteriile acționau la nivelul a două gene pe care le determinau să funcționeze în detrimentul corpului uman, așa că soluția a fost eliminarea genelor vulnerabile. Profesorul Ajit Varki și colegii săi au analizat genele numite Siglec-13 și Siglec-17, care au rolul de a codifica sinteza unor proteine implicate în reglarea sistemului imunitar, organismul decizând care celule imunitare întră în lupta împotriva agenților patogeni. Specialiștii au descoperit că ambele gene sunt active la cimpanzei, dar nu și la oameni. Siglec-13 a fost complet eliminată din genomul uman, în timp ce Siglec-17 a devenit nefuncțională în lipsa unei „litere” din codul său. Dorind să afle de ce aceste gene nu mai sunt funcționale în genomul uman, profesorul Varki a reconstruit proteinele pierdute și a descoperit că de ele se pot lega două bacterii deosebit de periculoase, Streptococcus grupa B și Escherichia coli K1. În urma cercetărilor de laborator, specialiștii au constatat că aceste bacterii au capacitatea de a reduce imunitatea organismului atunci când acționează asupra celor două gene, Siglec-13 și Siglec-17. Din acest motiv, profesorul Varki consideră că oamenii de acum aproximativ o sută de mii de ani s-au confruntat cu o epidemie de infecții bacteriene, scăderea numărului oamenilor în acea perioadă fiind cauzată de cele două bacterii, care sunt fatale pentru nou-născuți. Datele genetice sugerează că efectele celor două gene vulnerabile au fost eliminate în urma unui proces de lungă durată, deși una dintre gene a persistat la unii indivizi până acum circa 46 de milenii. Deși cercetătorii din San Diego consideră că organismul uman a eliminat în mod natural cele două gene vulnerabile, miturile mesopotamiene susțin că zeul Enki este cel care a salvat omenirea de epidemiile lui Enlil. Prin urmare, lui ar trebui să i se acorde creditul eliminării „călcâiului lui Ahile” reprezentat de genele Siglec-13 și Siglec-17.
În aceste condiții, ar fi posibil ca și acest coronavirus din prezent să fi fost creat de ființe din alte lumi?
Lasă un răspuns